Cred ca fiecare din noi are anumite mirosuri, gusturi, sunete legate de copilarie. Ceva ce il aduce pt o clipa la acea perioada, ceva ce face legatura intre prezent si trecut, trecutul ce sta la baza prezentului pt a trece in viitor in aceeasi atmosfera.
Ciresele. Ele sunt pt mine gustul copilariei. In fata blocului meu este un copac mare cit 5 etaje. Erau putini care puteau sa urce in el pt a stringe citeva si a se imparti cu ceilalti care stateau jos, nerabdatori, sa guste din ciresele coapte. Mama spune ca sunt un sort de cirese amare, pt mine ele ramin a fi cele mai dulci. Vecina, in a carei proprietate e copacul ruga doar un lucru, sa nu rupem crengile, dar cum altfel? trebuia si ceilalti sa simta ca maninca din copac!!! :) pe toata perioada lor erau numai cirese si frunze in jurul copacului, si copiii.
Citiva ani in urma au venit si au taiat crengile care inca mai ajutau intr-un fel cumva fantastic sa poate cineva sa urce in el. acum e imposibil ca un copil, dar ce spun eu copil, cred ca si pt un adult ar fi foarte dificil sa urce in el. Acum copacul e singur. Ciresele coc si ramin in copac fara ca vre-un copil sa guste din dulceata fructului lui.
Acum, intoteauna aleg rujul igienic de la NIVEA cu gust de cirese. Imi place sa ii simt macar mirosul in acea perioada a anului cind nu pot minca cirese.
Vara, in luna iunie nu folosesc rujul.
